Articol metodico-științific: Copiii cu dislexie și disgrafie cu Vătășescu Predi Ioana

Bună ziua și bine v-am regăsit, dragi cititori ai platformei Școala, Încotro?

E septembrie iar și, ca în fiecare an, căutăm acele surse de inspirație și expertiză care dau sens și profunzime educației. Pe doamna profesor pentru învățământ primar Vătăsescu Predi Ioana o găsim tot la catedră, un spațiu sacru pentru domnia sa, unde decupa de zor niște decorațiuni pentru clasa ei. Un aer de tinerețe și entuziasm plutește în jurul ei, în ciuda celor peste 20 de ani de experiență, un mix perfect între înțelepciunea veteranului și vivacitatea unui debutant. Anul acesta preia o nouă generație, clasa pregătitoare, penultima sa generație până la pensie. Dar nu se lasă. Se ține în trend cu noile decoruri, cu aplicațiile digitale și cu colegele tinere.

Noi, totuși, am vrut să mergem la veteranii învățământului, la cei care au văzut valuri de elevi și au înțeles cu adevărat complexitatea meseriei, ca să ne școlească puțin. Anul acesta, am abordat un nou subiect, o nouă provocare, care necesită o abordare delicată și informată: "copiii cu dislexie și disgrafie".

Școala, Încotro?: Doamna profesor pentru învățământ primar, dislexia și disgrafia sunt termeni care pot suna înfricoșător pentru mulți părinți și cadre didactice. Cum ați defini aceste dificultăți de învățare și care sunt primele semne pe care ar trebui să le observe un părinte sau un învățător?

Vătășescu-Predi Ioana: Vă mulțumesc pentru această a doua invitație. Într-adevăr, dislexia și disgrafia sunt provocări, nu impedimente. Le-aș defini ca niște moduri diferite prin care un creier procesează informația, în special cea legată de citit și scris. Nu este vorba de lene sau de inteligență scăzută, ci de o specificitate neurobiologică. Printre primele semne, mai ales la clasa pregătitoare, se pot observa dificultăți în recunoașterea literelor și sunetelor, inversarea unor litere sau cifre (de exemplu "b" în loc de "d" sau "6" în loc de "9"), omisiuni sau adăugări de litere atunci când încearcă să scrie, dar și o stângăcie a scrisului de mână.

Școala, Încotro?: Ați menționat că le-ați întâlnit în generațiile dumneavoastră. Cum ați abordat concret un astfel de caz în sala de clasă? Care sunt primele acțiuni practice pe care le-ați întreprins după ce ați identificat un posibil caz?

Vătășescu-Predi Ioana: În peste 20 de ani de carieră, am avut privilegiul de a lucra cu diverși copii, fiecare cu unicitatea sa. Am avut, bineînțeles, și elevi cu dislexie și disgrafie. Îmi amintesc cu drag de o fetiță extrem de inteligentă și creativă, care se lupta cu literele. Primul pas a fost comunicarea deschisă cu părinții. Le-am explicat că nu este o tragedie, ci o provocare pe care o vom depăși împreună. Apoi, am colaborat cu un specialist, un logoped și un psihopedagog. În clasă, am adaptat materialele: am folosit fișe de lucru cu spații mai mari, am apelat la culori pentru a diferenția literele, am utilizat jocuri fonologice. Am avut răbdare și am încurajat-o constant, lăudând fiecare mic progres, oricât de nesemnificativ ar părea.

Școala, Încotro?: Pe lângă intervenția specializată, care este rolul profesorului în viața de zi cu zi a acestor copii? Cum îi puteți ajuta să se integreze și să se simtă valoroși în colectiv?

Vătășescu-Predi Ioana: Rolul nostru este esențial. Nu suntem doar educatori, ci și mentori și susținători emoționali. Pe lângă adaptarea materialelor didactice, am creat un mediu de învățare bazat pe înțelegere și non-judecată. Am încurajat colegii de clasă să fie empatici și să-i ajute, nu să-i critice. Am pus accent pe punctele lor forte, fie că era vorba de matematică, artă sau sport, astfel încât stima de sine să nu le fie afectată de dificultățile la citit și scris. Pentru a se simți integrați, am implicat elevii cu aceste dificultăți în activități care nu depindeau de abilitățile de scriere, cum ar fi prezentări orale, proiecte de grup sau activități creative. Eu nu mă las! De la mine, din toate generațiile, nu a plecat niciun elev care să nu știe cel puțin să scrie și să citească!

Școala, Încotro?: Ce sfaturi ați da unui părinte care tocmai a aflat că micuțul său are aceste dificultăți? Cum poate acesta să mențină o colaborare eficientă cu școala și cu specialiștii?

Vătăseșcu-Predi Ioana: Cel mai important sfat este să nu intre în panică și să nu-l critice pe copil. Să-i arate înțelegere și sprijin necondiționat. Al doilea sfat este să caute ajutor specializat. Împreună cu profesorul de la clasă, logopedul și părintele, se creează o echipă, iar colaborarea este cheia. Părintele trebuie să continue acasă exercițiile recomandate, într-un mod ludic, fără presiune. Să citească cu voce tare, să scrie cu degetul în nisip sau în spumă, să utilizeze materiale multisenzoriale. Să-l ajute pe copil să înțeleagă că aceste dificultăți nu-l definesc și că este perfect capabil să aibă succes.

Școala, Încotro?: Care a fost cel mai mare succes al dumneavoastră cu un astfel de copil? Ce ați învățat din aceste experiențe?

Vătășescu-Predi Ioana: Fiecare copil care a reușit să depășească aceste obstacole a fost un succes uriaș pentru mine și pentru el. Am avut situații în care elevi care la început se blocau la fiecare cuvânt mi-au trimis poze cu prima lor lucrare publicată într-o revistă școlară sau cu prima carte pe care au citit-o singuri. Ei și ceilalți, împreună cu părinții și specialiștii, au reușit ca o potențială barieră să devină o poveste despre curaj și perseverență. Au învățat să scrie și să citească corect, iar acele provocări nu i-au definit niciodată, ci i-au ajutat să devină mai puternici. Asta este, de fapt, cea mai mare satisfacție a unui profesor pentru învățământ primar: să vezi că o sămânță de încurajare și efort a rodit într-un viitor frumos și împlinit.

Îi mulțumim doamnei profesor Vătăsescu-Predi Ioana pentru sinceritate și pentru că a acceptat a doua noastră invitație. Experiența dumneaei vastă este o sursă de inspirație și o dovadă că, prin dedicare și muncă, orice obstacol poate fi depășit, iar fiecare copil, indiferent de provocări, are șansa să-și atingă potențialul. Așteptăm cu nerăbdare o viitoare discuție...

Interviu realizat de Iliescu Mihaela.

Știri Relevante